Drumul ascuns (Cartea Romaneasca Educational)

În Drumul ascuns prozatoarea a proiectat, în esenţă, o frescă socială a cărei realizare presupune renunţarea la „sentiment”, la „subiectivitate” în favoarea analizei „reci”, „obiective”, a elementelor care o compun; pentru atingerea ştintei „obiectivismului absolut”, Hortensia a conceput în acest ultim roman al ciclului o structură narativă din care lipsesc şi personajul-reflector, şi personajul-agent, şi intervenţiile autorului implicat, fără însă ca ansamblul să sufere în ceea ce priveşte coerenţa sau modul de organizare a mecanismului epic: aceeaşi rigurozitate a construcţiei, aceeaşi atenţie acordată „scenelor barbare” (boala Lenorei şi moartea lui Drăgănescu sunt relatate în amănunt, cu instrumentele folosite şi altă dată în Balaurul sau Concert…), dar fără mărcile „subiectivităţii” celui care scrie: luciditatea personajelor îşi află, de fapt, „modelul” lor în „luciditatea virilă, fără pudoare echivocă” (formula aparţine lui Pompiliu Constantinescu) a autoarei înseşi.
Ioan HOLBAN